Daca vreti sa plecati in America ademeniti de mirajul visului american, pentru inceput ar trebui sa aflati care sunt, pe scurt, reglementarile in ce priveste permisul de conducere:

1. Un permis de conducere internationat trebuie obtinut in tara natala. Acest permis certifica ca aveti detineti un permis valabil in tara natala. Este permisul de conducere pentru straini care iti va permite sa cunduci in state.

2. Daca obtii un permis de conducere international din tare de origine inainte de a ajunge in state, poti sa conduci o masina inainte sa obtii permisul de conducere din state.

3. Un permis de conducere eliberat in state nu este un document federal. Daca vrei sa fii rezident in state e posibil sa dureze cateva luni pana obtii permisul de conducere

4. Vizitatorii straini care devin rezidenti pote sa obtina un permis doar din statul de care apartin(in care locuiesc).

5. Odata ce ai obtinut un permis de conducere acesta este valabil in toate statele, regulile de circulatie fiind diferite de la un stat la altul. Esti obligat sa stii si sa respecti reguluile de circulatie ale statului pe teritoriul caruia conduci.

6. Cerintele de rezidenta pentru obtinerea permisului de conducere difera de la un stat la altul.

Cum se obtine un permis in Illinois (Chicago):

http://www.sos.state.il.us/publications/rules_of_the_road/rr_chap01.html

Saorma ( se mai scrie si Shawarma, Chawarma, Shwarma, Shuarma, Shawerma, Shoarma sau Shaorma) este un sandwich din Orientul Mijlociu, care de regula contine carne de oaie, capra sau pui, mai rar si din curcan, vita, sau amestec. Saorma este este extrem de populara si aproape un “aliment” de baza in Orientul Mijlociu, si, deasemenea, este consumata si in restul lumii. Este cunoscuta ca ‘guss’ in Iraq, si seamana cu ‘gyros’-ul grecesc.

Numele de Saorma vine de la turcescul çevirme [tʃevir'me]) care inseamna strunjire, si isi are originea in Antalia. In Turcia, se foloseste acelasi utilaj ca si la döner kebab, probabil diferentiindu-se prin tipul de carne si condimente folosite.

 Binenteles, in Romania este foarte populara, astfel la orice colt de strada intalnim saormerii care au preluat cozile de la carne, lapte sau zahar de dinainte de revolutie. Afacerile par ca merg bine, nefiind nevoie de o investitie mare, personalul nu trebuie sa fie calificat (cred ca o mare parte dintre saormari nu au stat o ora intr-o clasa de curs) dar care totusi trebuie sa faca saorma ta cat mai populara. Cu cat saorma este mai populara cu atat coada este mai mare, pe doua sau chiar 3 randuri. Astfel poti sa ai in 3 metri patrati pana la 8 angajati pe tura… Buna afacere dupa parerea mea, fara batai de cap, fara strategii, customer satisfaction, PR, tehnical support, specialist, manager, care in mod normal in evolutia unei firme cat de mici (in IT de exemplu) sunt absolut necesare.

Prima saorma am mancat-o acum vreo 4-5 ani, cred, dupa care a devenit meniul principal al meselor mele. 2-3 pe saptamana la inceput, ca la un moment dat sa ajunga la apogeu, fiind in meniul meu(de lenes si fara inclinatii culinare) la fiecare cina. Daca mi-a placut asa de tare? Da, buna la gust, plus cateva alte avantaje: ieftina, nu trebuie sa gatesti, are carne si poate fi picanta, zemoasa, bine impachetata, si o gasesti la orice colt de strada. Dar, aproape de fiecare data aveam aceleasi “curiozitati” la saormerii: s-o fi spalat asta pe maini? oare chiar trebuie sa isi infiga un deget in ea ca sa o tranga mai bine? sosul ala o fi proastpat? dar carnea? oare o fi de ieri atarnata aici sau chiar de mai mult timp? ceva sobolani or avea prin spate? si de cele mai multe ori: o fi sanatoasa?, nu de alta dar dupa ce o termini nu te simti tocmai ca si cum ai fi mancat in gratar de piept de pui.

 Nu mai zic ca altii sunt de parere ca ar fi cancerigena, si multe altele, ci doar vreau sa ma fac ca atent ca atunci cand ma asez la o coada de saorma sa ma gandesc la ciorba de vacuta, musciulet la gratar, salata de muraturi, poate cine stie, de data asta chiar o sa renunt la meniul arabesc.

Cand sunt la munca gasesc tot felul de lucruri pe care ar trebui sau as putea sa le fac cand ajung acasa. Dar, dupa o zi de munca, nu mai am chef sa mai fac ceva.

La munca, deschid un explorer, ma uit 1 min la el, ma plicitisesc si imi caut iar de munca. Mereu se gaseste cate ceva de facut.

De fapt, de vreo 3 ani si jumatate si pana acum, cand sunt in preaviz la o firma si astept sa incep la firma cu care de curand am batut palma, pot sa zic ca in timpul programului nu am avut cum sa imi iau pauze in care sa fac altceva decat sa beau o cafea sau o mica discutie pe mess, care oricum in 80% din cazuri era cu un client(20% se stie cine este). Nu am avut timp de alte lucruri, de exemplu sa intretin un blog. Am avut numai slujbe care m-au tinut la respect, la foc automat, sa nu am timp sa fac pauze. Si acum in cele cateva zile cat am mai stat la firma de la care am plecat, fiind mai relaxat, mai putin determinat, am cautat sa fac altceva, ceva care sa nu fie legat de munca. Blog-ul a fost o idee foarte buna, dar cele mai mult idei vin atunci cand nu te astepti, cand discuti cu cineva, cand citesti ceva, cand auzi o intamplare, o filozofie pe care vrei sa o contrazici sau sa o sustii, samd… si nu atunci cand ai mica pauza. Si atunci ma intreb oare ce sa fac cu acel putin timp liber pe care il am, cu micile pauze? Caci, dragii mei, sunt nepretuite, rare, trebuie folosite cu atentie, sa nu simti ca ai pierdut si cele cateva clipe pe care le-ai avut libere pentru tine (oare?!). Din propria experienta, slujbele care te solicita foarte mult te face sa uiti lucruri importante pentru tine: familie (in primul rand), prienteni, hobby (sport, calatorii, muzica, blog, samd). Pur si simplu uiti ce iti doresti. Nu uiti sa suni clientul care are o problema, sa urmaresti daca reclamatia ta postata la departamenul de logistica se rezolva, sa lingusesti clientul cel mai important, ci uiti sa il suni inapoi pe fratele tau care te-a sunat si i-ai respins apelul fiindca erai “prins” cu un client.

Uiti si ca ai ceva timp liber dupa munca. Ai program de la 9 la 18, la care mai adaugi timpul pierdut in trafic pana la munca si inapoi, minim 2-3 ore (fara exagerare), adica 11-12 ore munca; iti rezervi 7-8 ore de somn, deci mai raman cam intre 4-6 ore, din care mai scazi mancat si spalat, si la final mai raman sa zicem 2-3 ore de timp liber. Ce sa fac cu el sa simt ca nu este pierdut? Intreb din perspectiva unui tanar caruia ii plac calatoriile, sportul, muzica, calculatoarele si internetul, care prefera un restaurant in locul unui club.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu ma plang ca viata mea este plictisitoare si ca simt ca nu am timp liber deloc, ci incerc sa caut alternative TV-ului si internetului, cluburilor pline de fum si mancarii de la fast-food.

Domnule! sofer promovat pe duba, nu mai claxona frenetic daca cel din fata ta nu are unde sa inainteze. Sau crezi ca poluand fonic si solicitand la maxim nervii celor din jurul tau vei debloca intersectia? Aaaa… faci mai mult de atat, te si apropii cat poti de mult de cel din fata. Bravo domnule!,iata ca ai reusit. Nu sa deblochezi traficul, ci sa dai exemplu bun mosilor si “blondelor” (a se intelege femei frustrate care nu au ce cauta la volan, nu generalizez) care si-au adus aminte de talentul lor ascuns, de a debloca intersectia cu claxonul. 

Buna leapsa domnule. Cu greu imi amintesc si prima si ultima carte citita. Prima carte pe care am pus eu mana voluntar, atras de copertile groase, cred ca a fost Jules Verne, Journey to the Center of The Eart (binenteles ca acea carte din biblioteca parintilor mei nu avea coperta in engleza). Nu am terminat-o. Citeam pe sarite, doar unde ma atrageau anumite cuvinte, sau unde se deschidea cartea. Intotdeauna m-am plicitisit repede si putine carti le-am citit pana la capat. La fel fac si acum, doar ca in ultima vreme nu am citit decat carti care sa ma ajute la dezvoltarea profesionala.  

PS: as fi dat-o mai departe…dar nu am la cine

Bucuresti, 22 septembrie, se anunta noapte alba un Bucuresti. Iesim pe la 20.30 si mergem direct la unul din punctele anuntate deschise toata noaptea: Observatorul Astronomic http://www.astro-urseanu.ro . Am fost surprins de locatia lui, desi treceam de doua ori pe zi pe acolo… Recunoatem intrarea dupa coada deja formata. Ma asteptam la un mare telescop, gen Nasa, care ne va arata Calea Lactee… Ne vine randul, intram in sediul invechit, urcam pe “Terasa Astronomica” si iata ca in scurt timp vom fi spectatori la nevazutele universului… Pentru inceput nu uitam pe o luneta: o stea dulba - adica 2 luminite. WTF? Apoi prin “marele telescop” descoperim luna de aproape… Am vazut poze mai interesante.

Mergem mai departe… 

Ajungem la Izvor: bungee jumping. Spectaculos! Oameni dispusi sa isi riste viata se inghesuie sa se arunce cu coarda de pe o macara inalta, probabil, de 50-60m. Numai cand ma gandesc la inaltimea asta mi se moaie picioarele. Punctul culminant: un individ curajos sare (evident pentru prima data) si coarda este foarte aproape sa se infasoare in jurul lui. Da din maini si scapa.

El scapa si noi mergem mai departe…

Piata Constitutiei… De departe se vad proiectiile pe Casa Poporului. Wow! Impresionant! Doar ce am ajuns, parca ne asteptau pe noi, si incep artificiile. Suntem redusi la tacere. Pe scena din spatele nostru tocmai a inceput sa cante o trupa suspedata. Toata formatia de la tobosar la solista sunt atarnati de  corzi, cam plictisitor.

Asteptam sa inceapa show-ul de lasere. Ne pozitionam in primele randuri si dupa o ora si jumate de asteptare, “we experience the white night” vorba MC-ului. Spectaculos! Lumina, culoare, 3D proiectate pe o perdea de vapori de apa. Mult peste asteptarile mele care imi imaginam cateva raze laser verzi. A meritat asteptarea si frigul.

Laser frate!!!

http://www.youtube.com/watch?v=3kdU9-i-uqc

http://www.youtube.com/watch?v=nNgQL7pk698&mode=related&search=

http://www.youtube.com/watch?v=EiiN-4BK62M&mode=related&search=

http://www.youtube.com/watch?v=MBMDlwJ1FI8

Indubitabil, mai reusita si mai reprezentativa pentru noi reclama la Budai Beer, decat deja clasicul “Wazzz UP!” al lui Budweiser. Nu va ganditi ca ar fi altceva, este acelasi lucru doar ca sunt schimbate cuvintele. Cireasa de pe tort este, indubitabil, adaugarea la finalul expresiilor de “exaltare” a cuvantului “indubitabil”. Deci, EVIDENT ca omul da la peste si bea un Budai.

Indubitabil!